„Caracteristica rumâniei este dependenţa de un stăpân. Rumânul ascultă de stăpânul – domn, boier sau mănăstire – pe moşia căruia trăieşte; el este obligat să-i lucreze la ce-l va pune – aceasta e obligaţia de căpetenie -, să-i dea apoi dijmă din produsele câmpului şi să-i plătească dări pentru vitele pe care le creşte. Eliberarea de rumânie nu se poate face fără consimţământul stăpânului său; chiar când se răscumpără cu bani, faptul e considerat ca o pomană a stăpânului, ca un act de milă sau de «iertare» din partea acestuia.”

În timp ce mă gândeam la tocquevilleiana stare morală şi socială…a rumânului, am tradus în termeni capitalisto-contemporani acest citat. Enjoy:

„Caracteristica rumâniei este dependenţa de orice fel de stăpân. Rumânul ascultă de stăpânul – Preşedinte, baron local, şef de corporaţie, bancă de credit – care îi spune ce să facă prin intermediul televizorului. El este obligat să muncească ceea ce i se oferă – aceasta este şansa lui la o carieră -, să plătească impozite şi taxe din propria muncă şi să dea înapoi înzecit banii împrumutaţi de la bancă ca să îşi cumpere o colibă. Eliberarea de rumânie nu se poate face decât prin plecarea din ţară; dar pentru acest curaj este nevoie de bani şi de mila cui o da din familie, ca să nu mai spunem şi de ce s-a pus de-o parte pentru zile negre. În orice caz, plecarea din ţară este văzută de mulţi drept o iertare a păcatului de a te fi născut rumân.”

Fragmente din România ideală:

1. Raporturile României cu alte state
Este deja de notorietate faptul că românii au numai cuvinte de laudă cu privire la ţara şi la cultura lor. De altfel, statele occidentale (Italia, Spania, Irlanda, Austria etc.) sunt profund ataşate valorilor româneşti, încercând de fiecare dată să copieze stilul de viaţă autohton. Italienii, de exemplu, au inventat o expresie care să exprime aprecierea faţă de români: “Dacă nu ai un român, să îţi cumperi!”. Germanii au nevoie de noi pentru că suntem foarte buni tehnicieni. Francezii ne urmăresc cu atenţie viaţa culturală, în timp ce austriecii învaţă business de la băncile noastre.
Suntem în relaţii bune cu toate statele lumii. O dovadă în acest sens este că am eliminat vizele pentru cetăţenii americani şi canadieni, care acum pot intra liber pe teritoriul României.

2. Oamenii

Românii sunt recunoscuţi pentru bunul-simţ, inteligenţa, hărnicia şi respectul pe care îl poartă valorilor clasice şi artelor. Sunt oameni harnici, îşi iubesc aproapele, întotdeauna caută dreptatea şi respectă legile. De altfel, au şi o vorbă din moşi strămoşi: “Legea înainte de toate”.

Scriitorii barbari care vizitau meleagurile româneşti în perioada secolului XVIII – XIX scriau în jurnalele lor de călătorie: “Aici, la români, dacă laşi punga cu galbeni pe jos, nu ţi-o ia nimeni. Au respect faţă de lege şi bunul aproapelui.”; “Nimeni nu înşeală aici. Sunt oameni de încredere, cinstiţi şi aprigi.”; “Dacă este vreo ţară de la care avem de învăţat, aceasta este România.” Un asemenea călător din ţările Apusului a fost atât de încântat de România încât a înnebunit când s-a reîntors în ţara natală. Ultimele sale cuvinte au fost “Mai bine străin în România decât cetăţean în ţara mea.”

3. Micile comunităţi
Românii îşi desfăşoară cea mai mare parte a vieţii lor în mijlocul micilor comunităţi. Iubesc comunitatea din care fac parte şi în fiecare zi nutresc sentimentul că trebuie să ofere ceva acestor grupuri sociale în care îşi construiesc viaţa.

Astfel, locuitorii fiecărei scări de bloc, fiecărei străzi de oraş, comune sau sat organizează întâlniri regulate, săptămânale, pentru a găsi soluţii de îmbunătăţire a vieţii în comunitate. De aici decurge şi sentimentul de încredere în oameni şi spiritul civic puternic, care uneşte toţi românii.

Locuitorii acestei ţări nu urăsc pe nimeni, trăiesc în armonie cu vecinii. Nu sunt nici xenofobi, nici rasişti, nici mizantropi.

Nu în ultimul rând, în România infracţionalitatea este un fenomen marginal, înregistrând cele mai mici procente din întreaga Europă. Românii mai degrabă plantează copaci decât să fure bunul celuilalt şi sunt mai atenţi să nu calce pe spaţiul verde decât să îşi înşele concetăţenii.

4. Universităţile

În România există o tradiţie a calităţii învăţământului superior, care este obiect de studiu pentru majoritatea statelor lumii. Mii de studenţi hipercalificaţi se pregătesc în marile centre universitare din Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Cluj-Napoca, Braşov, Constanţa şi Craiova.

Factorul esenţial pentru calitatea excepţională a sistemului de învăţământ românesc este buna pregătire a cadrelor didactice. Calitatea educaţiei este calitatea profesorilor. Aceasta este filosofia de bază a reformelor pe care le-au propus toţi miniştrii educaţiei pe care i-a avut România.

Un alt element central al sistemului de educaţie superioară îl constitutie excelenta pregătire a elevilor în clasele primare, gimnaziale şi liceale. Un student bun a fost un elev bun, iar un elev bun este rezultatul muncii calificate a unui profesor bun. Iată legea de funcţionare a educaţiei româneşti.

5. Conducătorii

Politicienii din România sunt, în primul rând, modele de comportament pentru cetăţeni. Educaţi în cele mai prestigioase universităţi din ţară, ei reprezintă, alături de oamenii de cultură, nivelul cel mai înalt de performanţă intelectuală. Acesta este şi motivul pentru care luptele politice se desfăşoară doar în timpul campaniei electorale, sunt civilizate şi bazate exclusiv pe argumente de ordin raţional şi ştiinţific. De altfel, ori de câte ori apare un candidat care face apel la emoţiile votanţilor şi se proclamă salvatorul naţiunii este privit cu oarecare înţelegere şi cu un zâmbet uşor ironic. Este lăsat să vorbească şi apoi combătut sistematic şi civilizat.

De altfel, în lucrările de ştiinţe politice româneşti se afirmă în mod constant: “Niciodată în România nu a existat un aşa-zis “salvator” al naţiunii şi niciun sistem ideologic extremist, bazat pe afirmarea unor principii aberante precum clasa socială sau rasa umană.”;  “…de altfel, în istoria recentă a României, curentul “populist” s-a făcut simţit doar în zonele în care nivelul calităţii vieţii a fost cu câteva procente mai scăzut decât media naţională, dar a dispărut complet prin acţiunea Guvernului, care a redresat din punct de vedere economic zonele cu un nivel de trai mai scăzut.”

6. Partidele politice şi alegerile

Partidele politice, înainte de alegeri, îşi stabilesc pe criterii de eficienţă, profesionalism şi nivel de educaţie, viitorii candidaţi pe care îi vor prezenta electoratului. La alegerile generale, aceşti candidaţi prezintă alegătorilor programul electoral al partidului pe care îl reprezintă, în care sunt cuprinse soluţiile tehnice, raţionale şi rezonabile de rezolvare a problemelor de natură socială şi economică din România. La alegerile locale, candidaţii propun modele de dezvoltare pe termen scurt, mediu şi lung pentru localităţile în cadrul cărora candidează.

În ceea ce priveşte participarea românilor la vot, aceasta este privită drept o obligaţie morală. Unii spun că participarea la vot este la fel de importantă ca respectarea Constituţiei. Chiar dacă exagerează usor cu această afirmaţie, nu este de neglijat faptul că în România peste 80% din electorat participă la alegeri libere.

Un alt aspect deosebit de important este faptul că, în mod constant, în toate sondajele de opinie, românii au cea mai mare încredere în Parlament, sistemul judecătoresc, presă şi Guvern.

7. Sistemul politico-instituţional

Parlamentul este centrul decizional al statului român. Parlamentul are două Camere: Senatul şi Camera Deputaţilor. Deputaţii sunt aleşi direct de către cetăţeni pe baza unui sistem de vot uninominal, mandatul fiind imperativ. Senatorii sunt aleşi de reprezentanţii mai multor categorii sociale: 1/3 sunt desemnaţi de centrele universitare din ţară, Academia Română şi alte structuri instituţionale de cercetare ştiinţifică; 2/3 sunt desemnaţi de consiliile locale şi judeţene. Senatul alege Preşedintele României, dintre membrii săi.
Guvernul este autoritatea funcţională principală a statului român, care rezolvă problemele cetăţenilor români, fiind responsabilă în faţa Parlamentului. Pe frontispiciul clădirii Guvernului stă scris “În slujba cetăţeanului român”.
Ca fapt divers, România nu are armată, întrucât şi-a declarat neutralitatea permanentă în toate conflictele militare actuale şi viitoare.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Ar putea vreun român, vreodată (chiar şi în viitorul îndepărtat), să simtă ca adevărate frazele de mai sus? Tocmai răspunsul la această întrebare mă face pe mine să fiu trist, dezamăgit. Şi tocmai tristeţea/dezamăgirea asta este preţul de a fi român. Un preţ al dracului de scump.

Astfel, pentru a extrapola puţin învăţămintele din jocul nostru, am ajuns la concluzia că preţul de a fi român este diferit de la cetăţean la cetăţean şi este egal cu nivelul de tristeţe/dezamăgire pe care îl insuflă diferenţa dintre cum îşi doreşte fiecare să arate România şi cum este ea în realitatea de zi cu zi.

Numai un român putea să inventeze asemenea versuri, de o ironie făţişă, într-un stil ludic şi cu trimitere directă la manifestările practice ale comunismului. Refrenul melodiei este superb în simplitatea lui:

“Roata lumii se-nvârteşte,
Ţac, ţac, ţac.
Ş-orice crimă se plăteşte,
Ţanc, ţanc, ţanc.
Comunismu-ntâi te-ajută,
Tac, tac, tac.
Şi apoi te execută,
Pac, pac, pac.”

Este vorba despre din ce în ce mai uitatul cântec “La Chilia-n port”, o mărturie a durerii, deznădejdii, neputinţei şi disperării omului în faţa unui regim opresiv, criminal şi imposibil. Versurile fac trimitere la acele lagăre de muncă din Delta Dunării, instituite de regimul comunist în primii săi ani de existenţă pentru “eliminarea elementelor periculoase”.

Dar…ca orice mare operă de artă, a depăşit simpla dimensiune politică (referinţa obiectivă) şi a intrat în registrul general uman, fiind o metaforă a chinului în viaţă, a durerii de a trăi, dar şi a supravieţuirii. Este o melodie care surprinde sufletul românesc, modul de a fi şi spiritul acestor tărârmuri unde ne ducem viaţa zi de zi.

Mi-aş dori să nu o uităm şi mi-aş dori să ne pese de mesajul ei.

Aici sunt şi versurile.

Între timp, vă las în compania unei formaţii noi în muzica românească: Dilema.

Sunt tineri, frumoşi, talentaţi şi deştepţi. Sper să vă placă şi să îi urmăriţi de acum înainte.

http://www.myspace.com/5dilema