Există o carte foarte importantă pentru orice student la ştiinţe politice, orice politolog, cercetător în ale ştiinţelor sociale şi pentru oricine este interesat de studiile politice într-o măsură mai mare decât simpla şcoală a vieţii. În paranteză fie spus, de ce credeţi că politica este murdară, mârşavă, cinică, iar politicienii sunt dezinteresaţi de mereu enunţatul şi mereu ignoratul interes public? Păi pentru că în politică s-au priponit în general doar ăia cu şcoala vieţii…şi cam atât.
Între atâtea congrese politice, dezbateri televizate, articole şi atitudini pro şi contra (indiferent de subiectul politic dezbătut), iată că astăzi nu mai am chef să scriu despre tendinţe şi strategii politice, jocuri de şah politic şi alte asemenea chestiuni “importante” pentru viitorul naţiunii din spaţiul carpato-danubiano-pontic UE.
Drept urmare, în urma unor convorbiri inteligente pe care le-am avut în această săptămână şi în acest week-end, am pus mâna pe mouse şi mi-am clickuit drumul până la site-ul Centrului Cultural Piteşti.
Aici am descoperit patru reviste de cultură locale (ARGEŞ, CAFENEAUA LITERARĂ, RESTITUIRI, CAIETE V. STREINU). Am citit cu plăcere articolele critice, eseurile, memoriile, poeziile, dezbaterile literare ale autorilor publicaţi în paginile acestor reviste. De altfel, unii dintre aceşti autori sunt scriitori şi critici cu greutate la nivel naţional (de ex. Nichita Danilov, Gh. Gricurcu sau Dumitru Ungureanu, ultimul construind de la zero site-ul Centrului Cultural din Piteşti).
Citind aceste reviste mi-am adus aminte că există insule de normalitate în România…În fiecare judeţ, în fiecare oraş, în fiecare localitate, aceste insule de normalitate (oameni inteligenţi, constructivi într-o manieră pozitivă şi vizionari) îşi continuă existenţa în paralel cu o majoritate scufundată în propria prostie şi nevoia absolută de circ.
Până una alta, pentru toţi oamenii cu scaun la cap şi mai ales pentru cei fără, recomand cu foarte multă căldură aceste reviste şi nu numai…Doar ştim cu toţii că : “Ai carte, ai parte!” (nu doar de bani sau case, ci mai ales de minte).
Nu vă lăsaţi păcăliţi de titlu. Nu este vorba despre politica de zi cu zi, ci despre apariţia numărului 143 al revistei Sfera Politicii.
Tema a fost generoasă – Alegerile prezidenţiale -, iar analizele au fost pe măsură. Să citiţi bine!
Jesus Christ Superstar este o operă rock modernă. Albumul a apărut în 197o, iar în 1973 a apărut unul dintre cele mai mari filme (musical) oferite publicului larg.
Versurile sunt scrise de Tim Rice, iar muzica îi aparţine lui Andrew Lloyd Webber.
Opera este de o actualitate sfâşietoare tocmai pentru că este general umană în cel mai înalt grad, aşa cum îi stă bine unei opere de artă adevărate.
Scena de mai jos prezintă discuţiile dintre Caiafas, marele preot al Sanhedrinului (tribunalul suprem al vechiului Israel) şi ceilalţi preoţi cu privire la ameninţarea pe care Isus o reprezenta la adresa puterii lor.
Scena poate fi regăsită în mii de situaţii ale vieţii, atunci când o persoană deranjează starea de fapt, tulbură apele, în timp ce duşmanii caută soluţia de a scăpa de cel care a îndrăznit să zdruncine regulile jocului.
În plus, opera Jesus Christ Superstar are o valoare politică incomensurabilă.
Get the Flash Player to see the wordTube Media Player.
Aici găsiţi versurile. Enjoy!
Nu mai discutăm politică. Oricum, a fost îndeajuns câtă politică s-a făcut în 2009 și în 2008. Lăsăm această îndeletnicire după Anul Nou. Însă, înainte de a pleca în propria vacanță, vreau să scriu ultimele rânduri ale lui 2009.
Un foarte bun prieten, membru al Orchestrei Filarmonicii “George Enescu”, mi-a adus la cunoştinţă abuzurile şi ilegalităţile nestingherite de la Filarmonica de Stat “George Enescu”. Vă invit să citiţi în Memoriul Orchestrei Filarmonicii “George Enescu” cum sunt distruşi fără scrupule oamenii de elită din România.
De obicei cinic. Muncesc mult, citesc mult, ascult mult(e). În rest, spuneţi voi ce vreţi că eu pot fi oricine.