Ce se va alege de PNL?

PNL este în derivă. Ultimele ştiri legate de posibila desfiinţare a postului de prim-vicepreşedinte se adaugă la tensiunile deja existente între aripa veche (Tăriceanu wing) şi aripa nouă (Antonescu wing).

Am operat această împărţire a “aripilor” pe baza unui criteriu strict cronologic – a nu se înţelege că sunt oameni noi, cu mentalităţi şi strategii noi la cârma celui mai “tânăr vechi partid din România” – by the way, este o sintagmă pe care eu am inventat-o, pe vremea când lucram acolo, într-un brainstorming cu foştii parteneri (câteodată trebuie să reaminteşti pentru ca alţii să nu se fălească cu idei care nu le aparţin, uitând să mai spună de unde sunt luate).

Revenind la oile noastre, PNL se află în faţa unui context politic pe care nu cred că îl înţelege foarte bine. Se pare că liderii din Aviatorilor, nr. 86 nu mai văd pădurea din cauza copacilor. Altfel spus, nu mai văd viitorul acestui partid din cauza funcţiei în care s-au cocoţat.

Toate discuţiile despre uite funcţia, nu e funcţia (de prim-vicepreşedinte), discuţiile sterile despre un Congres ordinar, extraordinar, metaordinar, pseudordinar, etc. sunt inevitabile din punct de vedere politic. Nu pot fi înfrânate, cu atât mai mult cu cât, după atâtea runde de alegeri, este nevoie ca partidele să îşi clarifice strategiile viitoare şi echipa care îşi asumă puterea, respectiv opoziţia. Numai că, în cazul PNL sunt singurele discuţii. Şi sunt pierdere de vreme.

Întrebarea este : dincolo de mazilirea sau nu a lui Orban, de votul pe listă sau nominal pentru membrii Biroului Politic, care este strategia de supravieţuire a PNL şi de ajungere la putere?

Acum ceva zile a apărut tema modificării legii electorale, în sensul introducerii votului uninominal în două tururi de scrutin, pe sistem francez.

În decembrie 2008, după alegerile generale, am calculat pe baza rezultatelor oficiale câte mandate ar fi fost câştigate/pierdute de principalele trei partide politice, PD-L, PSD şi PNL, dacă sisteul de vot ar fi fost uninominal, majoritar, într-un singur tur: PD-L ar fi câştigat 159 mandate de deputat (faţă de 115 cât a obţinut), PSD 118 faţă de 114, în timp ce PNL ar fi obţinut 38 deputaţi faţă de 65. La Senat, aceeaşi situaţie, numai că numărul total de mandate este mai mic decât la Camera Deputaţilor.

După cum bine ştiţi, unii lideri din anumite partide aveau propriile estimări cu privire la rezultate, fie pe baza sondajelor de opinie, fie pe baza votului la alegerile locale. Nu erau foarte departe de rezultatul oficial. Cu alte cuvinte, surprize de proporţii nu au fost în urma alegerilor generale din decembrie 2008.

Modificarea sistemului electoral (variabila independentă) poate genera o modificare în sistemul de partide (variabila dependentă). Pentru ca PNL să ajungă la 30%, aşa cum declară Antonescu, înseamnă că celelalte două partide trebuie să piardă nişte voturi spre PNL. Cum va face acest lucru un partid de 18%, în opoziţie? Ca să nu mai adaug în ecuaţie şi posibila modificare a legii electorale, care va favoriza de această dată primele două partide mari.

Mai mult, PNL nu mai are ce să negocieze pentru că…nu mai este la putere. Or, opţiunea de a face opoziţie cu orice preţ îi privează pe liberali de posibilitatea de a se implica în modelarea sistemului electoral, politic, constituţional viitor, aspecte care influenţează în mod direct existenţa acestui partid.

Nu în ultimul rând, nu este vorba doar de modificarea sistemului de vot. În ultimii ani, România s-a îndepărtat de modelul democraţiei de tip consensualist şi se orientează spre o democraţie de tip majoritarist, în care câştigătorul ia totul.

Este tipul de democraţie pe care îl are în plan Preşedintele Băsescu şi alţi lideri politici. Parlamentul unicameral, întărirea prerogativelor prezidenţiale, reducerea numărului de parlamentari, sistemul de vot uninominal majoritar sunt aspecte cheie ale modificării cadrului politic şi instituţional în România postintegrare.

Dacă liberalii nu înţeleg acest lucru mai repede, atunci congresul lor va desemna doar liderii celui mai vechi tânăr partid din România.

| Publicat in Politica de zi cu zi la februarie 3rd, 2010. Trackback URI: trackback

2 Raspunsuri - “Ce se va alege de PNL?”

  1. februarie 6th, 2010 at 10:08 #Adrian Stoica

    Domnule, vorbesti despre sistemul electoral francez. Dupa stiinta mea, Parlamentul francez este bicameral si doar cei 577 de deputati din Adunarea Nationala sunt alesi prin vot uninominal in doua tururi de scrutin, in ceea ce ii priveste pe senatori, acestia sunt alesi prin vot pe lista in toate departamentele mari. Sistemul francez prezinta o serie de ciudatenii, cum ar fi, de exemplu, reinnoirea Senatului la fiecare 3 ani, desi mandatul este de 6 ani. Din punctul meu de vedere, nu sunt prea multe similitudini intre sistemul electoral francez si cel romanesc, fie el cel prezent sau cel preconizat.
    In alta ordine de idei, ma intreb de ce nu vorbesti de strategia de supravietuire a PDL? Este, oare, PDL, partidul “perfect” care nu are nevoie de nicio strategie fiindca oricum va castiga alegerile? Ma intreb…

  2. februarie 17th, 2010 at 01:29 #Bogdan Dima

    Deşi cu întârziere, să răspundem pe rând:

    1. Sistemul electoral românesc actual este unul care îmbină votul uninominal majoritar într-un singur tur cu reprezentarea proporţională. Practic, acest sistem de vot este mai mult proporţional decât majoritar. Aşa a fost negociat, aşa a ieşit.
    Sunt mai multe propuneri de modificare a sistemului de vot actual, printre care şi utilizarea unui sistem de vot uninominal în două tururi de scrutin (ca pentru alegerea deputaţilor în Assemblee Nationale). Acest sistem avantajează partidele cele mai mari, având o puternică trăsătură majoritaristă. În ceea ce priveşte alegerea senatorilor francezi, se utilizează un sistem de vot indirect, au un mandat de 6 ani şi se înnoiesc o dată la 3 ani (pentru detalii a se vedea http://www.senat.fr/role/senate.html)

    2. Cât despre strategia de supravieţuire a PD-L, nu am scris deocamdată pentru că vreau să scriu mai întâi despre strategia de diminuare a PD-L.
    În niciun caz nu este partidul perfect, aşa cum nu există nicăieri în lume partide perfecte. Este doar un partid care a crescut mult şi care a câştigat alegerile pentru că a fost mai bine organizat cu privire la mesaje, acţiuni de campanie, fraudă electorală, cu privire la tot ce ţine de o campanie electorală pe plaiurile româneşti.