Bogdan Dima

Nu mai discutăm politică. Oricum, a fost îndeajuns câtă politică s-a făcut în 2009 și în 2008. Lăsăm această îndeletnicire după Anul Nou. Însă, înainte de a pleca în propria vacanță, vreau să scriu ultimele rânduri ale lui 2009.

În primul rând, pe fugă, dragii mei și dragele mele, vă urez să fiți cât mai fericiți, cât mai iubiți și cât mai sănătoși în anul care va să vină. Despre bani, nu vă urez nimic…sper, doar, să fie pentru toată lumea!

În al doilea rând, dacă vă relaxați, dacă faceți pauză din mâncat, dacă fugiți în munți, dacă faceți tot ceea ce nu are legătură cu multinaționalele, firmele, partidele, instituțiile la care lucrați zi de zi, atunci vă recomand ceva cărți și ceva filme pe care personal le-am devorat în așteptarea lui 2010:

1 pe listă: Conspiracy - un film absolut genial, făcut de băieții deștepți de la HBO. Tot filmul se petrece într-o sală de conferințe a unei vile de lângă Berlin, în iarna lui 1942. În urma discuțiilor purtate în acea sală s-a ajuns la ceea ce ulterior s-a numit ”soluția finală”. Dacă vrei să înveți ce înseamnă film, politică, crimă, putere, drept, (lipsă de) umanitate, atunci Conspiracy îți va deschide mintea cu privire la toate aceste subiecte.

2. Citiți sau recitiți ”Toți oamenii Președintelui”, celebra carte a lui Carl Bernstein și Bob Woodward cu privire la scandalul Watergate. Este o sursă esențială pentru a învăța ce înseamnă politica, cum se fac și se desfac conspirațiile, ce înseamnă să fii un jurnalist adevărat. În esența, este un must read pentru oricine are de gând să apuce drumul lung și anevoios al carierei publice. O parte dintr-o istorie care a schimbat fața Americii. Nu uitați nici filmul celebru din 1976, All the President’s Men, în regia lui Alan J. Pakula, cu Robert Redford și Dustin Hoffman.

3. În pauze, am re-citit una dintre cele mai frumoase scrieri ale lui Friedrich Nietzche, ”Cazul Wagner”, o carte minunată despre ”un alt mod” de a înțelege muzica lui Wagner. O carte dură și vizionară.

4. Nu în ultimul rând, pentru cei care se zbat între naivitate și credulitate cu privire la conceptele de ”mase” și cel de ”putere”, recomand Elias Canetti, Masele și puterea, o carte apărută la editura Nemira în 2000 și reeditată în 2009.

5. Pentru a nu merge prea departe, mă opresc la 5. Rezultatele alegerilor prezidențiale din 2009 pot fi mai ușor înțelese dacă citim cu atenție un studiu clasic deja pentru alegerile prezidențiale din SUA: Paul F. Lazarsfeld, Bernard Berelson, Hazel Gaudet, Mecanismul votului. Cum se decid alegătorii într-o campanie prezidențială, București: Comunicare.ro, 2004.

În rest, să ne auzim cu bine în 2010!