Bogdan Dima

Cum am nevoie de ceva vreme de textele clasice ale clasicilor, am recitit astăzi capitole dintr-o carte pe care nu ai voie să o sari, de vrei să joci în (ştiinţa) politică sau să te înfigi în putere (politică): Despre democraţie în America.

Mi-a atras atenţia un paragraf, pe care mi-am propus să îl redau aici, pe blog, pentru a medita la el. Nu fac comentarii pe marginea lui, lăsând plăcerea fiecăruia dintre cititori să îl interpreteze după propriile pofte intelectuale sau de altă natură. Totuşi, nu strică nici să analizaţi ce scria Tocqueville în sec. XIX prin raportare la realitatea modernă a României (şi nu numai) secolului XXI…

„Voinţa naţională este una din locuţiunile de care intriganţii din toate timpurile şi despoţii din toate epocile au abuzat cel mai mult. După unii, expresia ei ar consta în sufragiile cumpărate de câţiva agenţi ai puterii; după alţii, în voturile unei minorităţi interesate sau temătoare; unii au descoperit-o gata formulată în tăcerea popoarelor şi au crezut că din simplul fapt al supunerii decurgea pentru ei dreptul de a comanda.”
Sursa : Alexis de Tocqueville, Despre democraţie în America, vol. I (Humanitas: Bucureşti), 2005, p. 92

Aşteptam finalul votului cu privire la moţiunea depusă de PSD împotriva Guvernului României pentru a scrie un articol. Totuşi, nu am rezistat şi simt nevoia să scriu aceste rânduri înainte de a fi luată decizia politică şi instituţionalizată. Cred că rămân valabile argumentele mele indiferent de rezultatul votului.

Citeste restul articolului

Am participat astăzi la dezbaterea organizată de Fundaţia Horia Rusu, cu tema “calitatea democraţiei în România”. Te-ai aştepta să fie o discuţie lâncedă, în care nişte intelectuali români îşi dau cu părerea despre ceva abstract, care nu interesează pe nimeni. Ei, bine, nu a fost deloc aşa. A fost o dicuţie super vie, mult prea interesantă şi deloc plictisitoare…dovadă că au rămas mai toţi participanţii până la final.

Nu vreau să fac eu aici o dare de seamă a ceea ce au spus invitaţii, dar precizez foarte pe scurt care au fost subiectele atinse: (i) ce ne mai uneşte pe noi, ca români, astăzi?, (ii) cum răspundem noi, ca cetăţeni, abuzurilor statului, (iii) care sunt efectele invocării art. 53 din Constituţie pentru a tăia pensiile şi salariile, (iv) de ce avem nevoie de o nouă Constituţie şi cum ar trebui ea să arate. Şi altele, la fel de interesante.

Ei bine, plecând de la aceste discuţii privitoare la criză, democraţie, rezistenţă civică, educaţie democratică, m-am gândit să construiesc o abordare diferită a problemei/problemelor. Una mai pozitivă. O abordare care să conducă la acţiune şi muncă, nu una care să presupună stat pe margine şi plâns de milă. În plus, nu strică nimănui un strop de optimism într-o mare de nemulţumire. Cum s-a exprimat plastic un participant la dezbatere, talentul românilor este de a inventaria lucrurile care nu merg. Haideţi să vedem şi cealaltă parte.

Din punctul meu de vedere, criza este bună. Şi bine venită. Din anumite perspective şi pentru mai multe motive. Aici, pe blog, prezint doar două.

Citeste restul articolului

Citeam mai deunăzi într-o carte foarte utilă prin concizia şi substanţa ei (Gabriel A. Almond, G. Bingham Powell Jr., Kaare Strom, Russel J. Dalton, Politica comparată astăzi, Institutul European: Iaşi, 2009) că “Modul de funcţionare al instituţiilor politice reflectă cel puţin parţial atitudinea, normele şi aşteptările oamenilor…Pentru a înţelege tendinţele politice dintr-o naţiune, trebuie să începem cu atitudinile publice faţă de politică şi cu rolul lor în cadrul sistemului politic – ceea ce numim cultură politică.”

Citeste restul articolului

Cum ţara arde şi bogul se piaptănă, mi-am luat inima în dinţi şi am spus: să scriem despre semnificaţiile politice ale mitingului de protest al sindicatelor şi despre reacţiile partidelor politice.

Citeste restul articolului

Băsescu şi câteva idei despre jocul politic

Acum şase ani am lucrat alături de omul care l-a consiliat pe Tăriceanu şi pe Băsescu în campania împotriva lui Năstase şi a PSD-ului, la alegerile parlamentare şi prezidenţiale. Tot acum şase ani, în cadrul unei fundaţii făceam parte dintr-o echipă de tineri care au condus o serie de campanii pentru promovarea lui Băsescu în căminele din Bucureşti. Îmi aduc aminte cum încercam să îmi conving prietenii şi rudele că Băse este o schimbare de care avem nevoie pentru că liderii PSD şi Năstase sunt aroganţi şi conduc România în stil mafiot.

Citeste restul articolului