Bogdan Dima

Am asistat în această primă săptămână de campanie pentru turul II al alegerilor prezidenţiale la o surpriză de proporţii: mă refer la apariţia filmului în care Traian Băsescu loveşte un copil. Iată faptele, pe scurt, în ordinea lor cronolgică:

Pe data de 25.11.2009, Dinu Patriciu a declarat în cadrul unei emisiuni la Realitatea TV că Traian Băsescu a lovit cu pumnul un copil. În data de 26.11.2009, la 19.45, a fost postat pe site-ul Gardianul filmuleţul buclucaş, în care Traian Băsescu, la un miting electoral organizat la Ploieşti în 2004, a lovit cu palma un copil care se afla lânga scenă.

În aceeaşi seară, Traian Băsescu a participat la emisiunea moderată de Răzvan Dumitrescu la Realitatea TV şi a fost confruntat în direct cu acest filmuleţ. Reacţia sa, criticată ulterior de către adversarii politici şi media, s-a bazat pe următoarele afirmaţii: “…nu îmi aduc aminte de incident…dacă el este, trebuie să văd şi eu despre ce-i vorba“; “…nu îmi dau seama, a spus copilul ceva, a vorbit urât, ce a făcut?“; “…nu ştiu, vă asigur că voi da o explicaţie publică după…”; “Trebuie să vedem, m-a înjurat copilul, a spus ceva, a făcut ceva“; “Nu ştiu dacă acel copil nu cumva a vorbit urât femeii“.

La câteva ore după emisiune, Traian Băsescu a susţinut o conferinţă de presă la sediul său de campanie, în care a afirmat că nu a lovit niciodată un copil în viaţa sa şi că filmul este trucat.

În plus, vineri, pe 27.11.2009, staff-ul de campanie al lui Traian Băsescu a organizat o conferinţă de presă în care a încercat să dovedească prin expertiza tehnică a unui specialist că filmul este trucat.

Filmul a fost difuzat încontinuu de către posturile de ştiri Realitatea şi Antena 3, fiind dezbătut, analizat, comentat, criticat pe larg. Mai mult decât atât, ştirea a făcut înconjurul lumii, fiind preluată de agenţiile de ştiri din străinătate.

La cât s-a comentat despre acest subiect, este greu să mai adaugi ceva. Totuşi, vreau să subliniez trei aspecte: primele două sunt legate exclusiv de campania electorală pentru turul II al alegerilor prezidenţiale, iar al treilea este un sfat, în general, dat politicienilor, mici sau mari, nu are importanţă:

1. Filmul, indiferent dacă este sau nu adevărat, este rezultatul unei campanii negative tipice. Campania negativă se face numai dacă sunt îndeplinite anumite condiţii şi într-un anumit context politic, fiind cel mai periculos tip de campanie, întrucât poate  să fie întoarsă foarte uşor împotriva celui care a lansat-o.

În cazul nostru, cu o polarizare excesivă a electoratului (cauzată de Traian Băsescu), cu cea mai mare parte din media împotriva unui candidat (tot Traian Băsescu), campania negativă are şanse foarte mari să-şi îndeplinească obiectivele, anume ruperea procentelor necesare pentru a obţine minimum 50% plus un vot împotriva lui Băsescu pe 6 decembrie 2009.

În plus, mişcarea a fost premeditată, ceea ce implică şi existenţa unei analize cu privire la efectele acestui atac de campanie.

Filmul va avea un impact puternic asupra unui anumit segment de alegători. De prisos să spunem că acest tip de alegători nu reprezintă votanţii captivi sau votanţii care îşi vând votul, pentru care nici bomba atomică nu este un motiv suficient pentru a-şi schimba opţiunea.

Un amic sociolog îmi spunea că acest filmuleţ, provenit din zone liberale din câte se pare, are un impact puternic asupra votantului care a pus ştampila pe Antonescu. Nu intru în detalii de natură statistică. Îi dau dreptate amicului meu şi adaug o altă constatare: prin apariţia acestui filmuleţ, toată strategia de campanie pentru turul II a lui Traian Băsescu a fost bulversată, mai mult, dispersată.

Elementul central al discursului public băsescian a dispărut în această săptămână din dezbaterea publică: mogulii şi politicienii veroşi din spatele lui Geoană. Nici măcar Geoană nu nu a fost prezent. Totul a fost circumscris acestui filmuleţ.

Bineînţeles, Băsescu şi ai lui vor face tot ce le stă în putinţă să demonstreze că filmul este trucat (adică să inducă incertitudinea cu privire la subiect) şi să continue discursul justiţiar anti-moguli (adică să schimbe subiectul).

De altfel, în acest moment, nici măcar o casetă în care se arată cum Geoană, Antonescu, Vântu, Voiculescu şi Patriciu discută împărţirea României în feude nu poate să şteargă impactul de natură uman-afectivă al acestui filmuleţ în care Traian Băsescu loveşte un copil.

Difuzat obsesiv pe televiziunile “mogulilor”, efectul principal a fost radicalizarea electoratului. Numai că este vorba de o radicalizare în minus pentru Traian Băsescu. Talibanii bsescieni vor fi şi mai agresivi, dar nehotărâţii vor fi profund dezamăgiţi&dezgustaţi sau înrăiţi împotriva lui Băsescu. Este greu de crezut că Traian Băsescu mai are forţa necesară să adune în jurul lui o majoritate care fuge de el.

2. Prima reacţie a lui Traian Băsescu – în direct, în emisiunea lui Răzvan Dumitrescu – a fost cea mai proastă reacţie posibilă pentru un candidat la prezidenţiale.

În primul rând, repetarea obsesivă a unui “nu ştiu” care demonstrează uimirea, furia şi neputinţa.

În al doilea rând, completările stupide ale lui “nu ştiu”, din care a reieşit următoarea concluzie: este posibil ca Traian Băsescu să lovească un copil în anumite circumstanţe – dacă l-a înjurat pe el, dacă a vorbit urât cu o femeie, dacă vorbeşte urât, în general. Bineînţeles, reacţia sa dezastruoasă a fost speculată intens de adversarii săi.

Ştim cu toţii că, în România, mentalitatea de a trosni plodul când face ceva rău este o realitate păguboasă şi tributară unei educaţii retarde şi învechite. Mai mult, există binecunoscuta expresie “bătaia e ruptă din Rai”. Totuşi, aceste vorbe “înţelepte” trebuie cumulate cu altă expresie românească: “Eu te-am făcut, eu te omor”. Astfel, dacă apărea un filmuleţ în care Traian Băsescu o trosnea pe Ioana sau pe Elena Băsescu pentru că l-au înjurat, au vorbit urât mamei sau pentru că vorbesc urât în general, atunci efectul ar fi fost altul – de simpatie pentru Băsescu, tată puternic şi autoritar, adică un “vajnic” părinte român autentic, care “ştie” să îşi educe copiii. Însă, în aceste condiţii, strict la nivelul imaginii proiectate către şi formate de opinia publică,  Traian Băsescu, Preşedintele României, este un bărbat care a lovit copilul altuia.

3. Un sfat pentru toţi politicienii – mă refer şi la politicienii bătrâni care cred că ştiu tot (acei senatori ai melcilor intraţi în UE), dar mai ales la politicienii tineri (de la liderii de tineret care se cred mari combinagii până la tinerele speranţe aciuate pe lângă seniori): niciodată, dar niciodată, să nu vă certaţi cu mogulul sau cu mogulii care v-au sprijinit cariera politică, mai ales cu cei care deţin mai mult de jumătate din piaţa media din România.

Veţi pierde în această luptă pentru că lumea politică, în general, funcţionează altfel decât credeţi voi şi mai ales altfel decât vreţi voi să funcţioneze.