Bogdan Dima

Nu voi scrie deocamdată despre rezultatele alegerilor. Ar fi neprofesionist să analizez rezultate care încă nu au fost validate oficial. Vom avea timp să descoasem şi pe faţă şi pe dos rezultatele surprinzătoare din 6 decembrie 2009. Vom avea timp să analizăm pe larg ce s-a întâmplat în campania prezidenţială a anului 2009.

În orice caz, conform rezultatelor finale provizorii ale BEC, Traian Băsescu a obţinut 50,33% din voturi, în timp ce Mircea Geoană a obţinut 49,66% în turul II al alegerilor prezidenţiale.

În condiţiile în care alegerile nu vor fi anulate şi noul mandat al lui Traian Băsescu va fi validat de către Curtea Constituţională, o serie de afirmaţii cu caracter general, de natură personală, pot fi făcute de la bun început în legătură cu aceste rezultate parţiale.

În primul rând, prezenţa la vot a fost mai mare decât în primul tur (56,99% faţă de 53,52% ). Ceea ce confirmă ipoteza conform căreia prezenţa scăzută la vot este în favoarea PSD şi în defavoarea PD-L.

PSD şi aliaţii au mizat pe o prezenţă mai scăzută la vot decât în primul tur. Analizele care îl dădeau pe Geoană câştigător aveau la bază prezumţia unei prezenţe la vot mai scăzute în al doilea tur de scrutin.

Mai mult, dacă ar fi să luăm în calcul raportările INSOMAR prezentate duminică noapte, 57,3% dintre cei care au votat doar în turul II al alegerilor au ales Traian Băsescu, spre deosebire de 42,7%, care au ales Mircea Geoană. Acest procent trebuie explicat prin efectele campaniei negative excesive.

În al doilea rând, campania negativă şi discursul antipolitic (anti-clasa politică, antipartide, antistat, anti-oameni de afaceri, anticomunism, anti-etc.) produc în continuare efecte în România şi adună oamenii la vot.

Sunt profund dezamăgit de acest lucru şi mi se confirmă încă o dată că majoritatea românilor habar nu au ce înseamnă democraţia cu adevărat.

Răutatea, resentimentul, masochismul, micimea, prostia, frica, foamea, invidia şi, iar, ura sunt noile sentimente majoritare într-o ţară în care raţionalul este înlocuit de iraţional şi inteligenţa de instinctul de răzbunare.

Suntem condamnaţi la micime. Oare de ce preferăm persoana în locul instituţiilor? Ce este în neregulă cu noi? Suntem chiar atât de proşti sau de răi încât ne căutăm propria distrugere, apoi ne plângem că suntem damnaţi la suferinţă în această ţară?

Am făcut această mică divagaţie pentru că sunt surprins de votul de ieri seară. Nu a avut nimic raţional, nu a avut nimic care să exprime nevoia unui nou început şi, CEL MAI IMPORTANT, nu s-a bazat pe dorinţa de a crea ceva, ci s-a bazat pe nevoia animalică de a distruge ceva.

Nu mai contează ce sau pe cine, important este să distrugem şi să ne calmăm frustrarea sărăciei şi a lipsurilor, precum şi pe cea a nevoii de recunoaştere. Se ştie că a distruge este forma cea mai puternică de a ieşi în evidenţă. Chiar dacă distrugerea se referă la propriul viitor, la propria persoană.

În al treilea rând, s-a vorbit despre logica numerelor mari care diminuează efectele fraudei electorale. Trebuie regândită această regulă în condiţiile în care diferenţa dintre candidaţi este mică (aprox. 70.000 voturi), întrucât orice formă minimă de fraudare poate stabili câştigătorul.

Nu discutăm aici despre implicaţiile mediatice ale discursului cu privire la fraudarea alegerilor pe care PSD l-a demarat deja, prin contestarea rezultatelor alegerilor prezidenţiale. Au fost nenumărate cazuri în care alegerile s-au pierdut şi s-au câştigat la mustaţă (nu numai în România).

Până la urmă, democraţia înţeleasă extrem de simplist (şi greşit!) este o problemă de aritmetică simplă.

În al patrulea rând, prestaţia candidatului a făcut diferenţa. Este inexplicabil cum a putut Geoană să fie atât de slab în dezbaterea televizată cu Traian Băsescu. Este inexplicabil cum a putut Geoană să meargă la Vântu în ultima săptămână de campanie. Iar dacă această vizită este explicabilă, atunci este grav, greu de acceptat şi, probabil, Mircea Geoană îşi merită soarta.

În al cincilea rând, mi se confirmă ipoteza conform căreia electoratul din România trece uşor de la stare la alta, de la o decizie la alta.

În ultimă instanţă, gradul de mobilitate al electoratului este direct proporţional cu imaturitatea acestuia, o imaturitate justificată prin neaşezarea încă pe o direcţie clară a sistemului de partide din România.

Este posibil ca acest al doilea mandat al lui Băsescu să marcheze o nouă modificare a sistemului de partide din România, în sensul unui sistem bipolar, cu două partide mari, unul de stânga şi unul de dreapta.

De altfel, cea mai mare problemă este că această reformă a statului, care a constituit esenţa mesajului lui Traian Băsescu, alături de lupta împotriva mogulilor, va fi o reformă impusă, partizană şi tributară unui mod de a gândi şi a acţiona personalizat.

Nimic nu poate fi mai greşit într-o democraţie decât modificarea instituţiilor după viziunea unei singure persoane. Pe termen lung, cred cu tărie că soluţiile pentru funcţionarea unei societăţi puternice sunt dialogul, compromisul politic şi înţelegerea, nu scandalul, lupta, resentimentul. Cred în pace, nu în război, cred în dragoste, nu în ură, cred în putere de muncă şi nu în putere de luptă, ş.s.m.d.

În al şaselea rând, excesul de răutate şi atacurile grobiene, bazate pe o răutate ireală, din partea unei părţi a mass media împotriva lui Traian Băsescu au depăşit limita acceptabilă, au devenit ridicole, deşănţate şi au produs exact efectul invers celui dorit: l-au victimizat pe Băsescu.

Într-o mai mică măsură decât la referendumul din 2007, această victimizare a contat şi la aceste alegeri din 2009. Or, aceasta dovedeşte că răutatea orbeşte, ura prosteşte şi duşmănia te face să greşeşti.

În al şaptelea rând, o victorie a lui Traian Băsescu va produce o diminuare a rolului partidelor politice şi o degradare a acestora. A tuturor partidelor politice, inclusiv a PD-L. Mai mult, instituţiile riscă să fie slăbite.

Nu mă refer aici doar la procentele lor, la intenţia de vot, mă refer la faptul că vor intra într-o logică a dependenţie de persoane care le va anihila funcţiile principale pe care le îndeplinesc într-o democraţie.

De altfel, Crin Antonescu şi Mircea Geoană vor avea mari greutăţi în perioada următoare. În PNL, prin declaraţiile lui Tăriceanu, deja s-au exprimat o serie de nemulţumiri la adresa lui Antonescu. Să vedem ce se va întâmpla.

Indiferent de rezultatul final, oficial, aceste alegeri mi-au arătat că România este capabilă de orice. Inclusiv de autodistrugere. Din păcate, nu se va realiza nici aceasta. Suntem prea slabi de înger să înţelegem că ea a început cu mult timp în urmă.