Bogdan Dima

Toate lucrurile merg conform “planului”. În urma acestor alegeri nu s-a produs nicio surpriză majoră în ceea ce priveşte ordinea principalilor trei candidaţi. În afară de Oprescu care a murit (electoral) pe drum din cauza unei strategii foarte proaste (poate inexistente!?), ceilalţi candidaţi şi-au păstrat, în principiu, procentele partidelor pe care le-au reprezentat.

Totuşi, s-au produs anumite mutaţii pe scena politică şi la nivelul electoratului. Voi enumera aici doar câteva. În mod normal, ar trebui aşteptate rezultatele oficiale la nivel naţional, regional, judeţean şi la nivelul localităţilor pentru a putea realiza o analiză în profunzime a acestor alegeri.

De altfel, după turul II, firma noastră va realiza o asemenea analiză asupra alegerilor prezidenţiale. O parte din această analiză va fi făcută publică la momentul potrivit.

1. Prezenţa la vot pentru turul I al alegerilor prezidenţiale a fost cea mai scăzută raportată la toate celelalte cicluri electorale prezidenţiale din România (53,52%). În 2004, prezenţa a fost de 58,50% – 10.794.653 VVE). Bineînţeles, prezenţa a fost mai mare decât la alegerile pentru Parlamentul European din iunie 2009 şi decât la alegerile parlamentare din noiembrie 2008. Ceea ce este normal ţinând cont că sunt alegeri prezidenţiale (cele mai “emotive”).

Problematic este că, pe macrotendinţă, participarea la vot scade (la toate tipurile de alegeri).

În ceea ce priveşte referendumul, acesta va fi, foarte probabil, validat de Curtea Constituţională atât timp cât a fost îndeplinită condiţia prezenţei a jumătate plus unu din numărul alegătorilor înscrişi pe listele electorale, prevăzută în Legea 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului. 50,91% dintre alegătorii români au participat la referendumul iniţiat de Preşedintele României.

2. Principalii trei candidaţi au obţinut aproximativ aceleaşi scoruri ca şi partidele lor. Deşi pe primul loc, situaţia lui Băsescu este cea mai dificilă, întrucât aceste rezultate arată că Băsescu a încetat să mai împingă PD-L. Nu mai este locomotiva extrem de puternică acestui partid. Din contră, are nevoie de structurile lui pentru a aduna voturi.

Bineînţeles, PD-L îi este dator lui Băsescu până la autodizolvare şi nu are altă posibilitate decât să îşi urmeze liderul, deşi nu toţi şefii portocali sunt de acord.

Mircea Geoană a luat scorul partidului, ceea ce înseamnă că strategia sa de campanie pentru turul I a fost îndeplinită.

Crin Antonescu a avut un rezultat bun pentru PNL. Pentru a nu fi înţeles greşit: îmi menţin opiniile cu privire la Antonescu din articolele anterioare şi consider că acest rezultat este efectul conjuncturii favorabile pentru PNL şi candidatul său.

De altfel, marele câştigător al acestor alegeri este PNL. Liberalii, dacă strategia nu se schimbă, se pregătesc de guvernare. Nu este exclus să apară ceva hărţuieli sau lupte interne. Una s-a prefigurat deja prin declaraţiile lui Tăriceanu (dispus să negocieze atât cu PSD, cât şi cu PD-L), diferite de opţiunea exprimată de Antonescu de a nu vota Băsescu în turul II.

3. Rezultatele ne oferă indicii care trebuie verificate şi analizate în profunzime:

- electoratul PSD este captiv într-o manieră grosolană, puternic în rural şi în media de vârstă peste 60 ani.

- electoratul PD-L este în scădere şi liderii locali au dificultăţi în a păstra controlul asupra enclavelor PD-L. De altfel, rupt între PSD şi PNL, PD-L are nevoie imediată de un mesaj care să opereze o identificare a electoratului specific acestui partid. Mai clar, PD-L a crescut adunând voturi de peste tot în 2007, pentru ca în 2009 să le piardă peste tot. Nu degeaba se zbate de atât amar de vreme Stoica şi alţi strategi portocalii să confere o identitate solidă acestui partid devenit mare, dar fără substanţă (în afara unui lider care este pe ducă). PD-L trebuie să îşi construiască o strategie de reinventare politică după turul II al alegerilor prezidenţiale.

- pentru PNL, marele avantaj al acestor alegeri prezidenţiale a fost că şi-a recuperat electoratul tradiţional (studii superioare, urban mare). Faptul că Antonescu a câştigat în Bucureşti este un semnal profund pentru PNL care are şansa să devină arbitrul vieţii politice româneşti şi să promoveze politicile liberale, de dreapta. O serie de riscuri există, însă. Nu le detaliem aici.

4. Chiar dacă partidele sunt acum prinse în jocul turului II, au nevoie de o viziune pe termen lung. Începând cu 2005 şi culminând cu 2009, sistemul politic din România se află la momentul unor modificări cruciale: de la sistemul de partide, la structura Parlamentului şi tipul de democraţie (majoritarist sau consensualist).

Referendumul naţional, pe lângă dimensiunea lui particulară, conjuncturală, de a-i folosi Preşedintelui Băsescu în campanie, cuprinde un potenţial de acţiune pe termen lung. Transformarea Parlamentului bicameral în Parlament unicameral, reducerea numărului de parlamentari şi schimbarea sistemului de vot (către uninominalul majoritar) pot deveni realitate, fiind atât în interesul PSD, cât şi al PD-L, indiferent de locul acestora (la putere sau în opoziţie).

De altfel, au fost lansate asemenea teme. Mai mult, credeţi că întâmplător a votat Geoană la referendum? Mai mult, dacă electoratul PNL şi PSD ar fi fost instruit să nu se ducă la votul pentru referendum, atunci acest referendum nu ar fi fost validat, neîndeplinind numărul necesar de participanţi. Dar riscul electoral ar fi fost mare şi nici Antonescu, nici Geoană nu au  mişcat un deget împotriva celei mai perverse şi periculoase forme de schimbare a sistemului instituţional al statului: prin manipularea cetăţenilor de către un singur personaj politic.

În ceea ce îl priveşte pe Geoană, acest a mirosit că rezultatele acestui referendum îl vor ajuta când va deveni Preşedinte al României (ceea ce este foarte probabil). Acelaşi lucru l-a crezut şi Antonescu, sperând că va deveni Preşedinte.

5. În ceea ce priveşte campania pentru turul II, se vor confrunta două mari strategii:

a. strategia lui Băsescu de a fi candidatul poporului, de a fi singur împotriva tuturor, de a se lupta, de a distruge răul reprezentat de clica compromisă pesedisto – liberală, girată de marii hoţi ai ţării (Voiculescu, Vântu, Patriciu).

Dicursul său va fi extrem de populist, cu atacuri dure la adresa contracandidatului şi ale susţinătorilor săi, iar Geoană&Co trebuie să se mişte repede întrucât Băsescu a furat startul pentru campania în turul II cu declaraţiile pe care le-a făcut şi le face împotriva “grupurilor lăcomiei”. Negocierile cu uşile închise dintre PSD şi PNL vor fi speculate de Băsescu. Sintagmele “partenerul meu pentru turul II este poporul român” şi “voturile românilor nu sunt negociabile” vor fi constante ale acestor două săptămâni.

Ceea ce este ironic, însă, este faptul că, după cinci ani, Băsescu are şansa să piardă alegerile prezidenţiale din 2009 cu acelaşi discurs prin care le-a câştigat în 2004.

b. strategia lui Geoană care merge pe logica votului negativ, împotriva lui Băsescu, principalul vinovat pentru scandal şi criza politică din România. Logica lui Geoană şi a celor care îl sprijină este una a compromisului, a înţelegerii, a scăpării ţării din criză şi din scandal.

Mai sunt multe de spus, dar să nu ne grăbim.