Bogdan Dima

PSD a încetat să fie cel mai mare partid din România după 2004. După o perioadă de scădere puternică, demonstrată prin rezultatele foarte slabe de la alegerile europene din 2007, a urmat o perioadă de creştere, care s-a oprit odată cu intrarea la guvernare alături de PD-L în decembrie 2008.  Alegerile europene din 2009 au demonstrat că PSD a pierdut primul loc. Deşi s-a situat pe primul loc, PSD a obţinut mai puţine voturi faţă de PD-L + EBA.
Alegerile prezidenţiale au fost pierdute de către Mircea Geoană şi PSD.

Analiza rezultatelor, strategiilor politice şi electorale ale partidelor şi candidaţilor s-au făcut deja, nu mai are rost să insistăm. Altele vor apărea prin presă în curând.

Acum s-a dat startul la competiţiile politice interne din cadrul partidelor. Mă bucură nespus acest lucru pentru că este un semn de normalitate şi, dacă sunt făcute cum trebuie, competiţiile interne conduc la întărirea partidelor (în sensul funcţiilor pe care le îndeplinesc partidele în cadrul unei societăţi democratice, nu în sens de club mafiot, cum sunt percepute de publicul larg).

Spre deosebire de PD-L şi PNL care s-au întărit în utimii ani, PSD este partidul care s-a destrămat din punct de vedere organizaţional. Este posibil ca în următorii ani situaţia să se inverseze şi PSD să se întărească, în timp ce PNL şi PD-L se vor angaja în lupte interne complexe şi de durată.

PSD este un partid cu mulţi lideri potenţiali. Geoană, Deaconescu, Hrebenciuc, Mitrea, Năstase, Ponta şi mai adăugaţi pe cine vreţi pot fi liderii acestui partid. Important nu ar trebui să fie numele câştigătorului, ci capacitatea acestuia de a tranşa total luptele între facţiunile pesediste şi să elimine resentimentele acumulate până acum.

Dacă vor să reajungă la putere şi să învingă PD-L, atunci liderii PSD ar trebui să ştie că viitorul preşedinte al partidului trebuie să fie unul care întăreşte structura organizatorică, care are capacitatea de a ţine în frâu aleşii locali şi parlamentarii, care este capabil să meargă în filiale şi să construiască de la zero.

Viitorul Preşedinte al PSD nu trebuie să fie un presedinte de paie în spatele căruia luptele interne să continue. El trebuie să fie personajul care aduce linişte şi organizare. Nu trebuie să fie nici cel mai frumos, nici cel mai deştept, nici cel mai diplomat, nici cel mai european. Trebuie să organizeze. Acelaşi lucru este valabil şi pentru celelalte partide.

Viitoarele alegeri vor fi câştigate de cei care se întăresc în aceşti ani (la opoziţie sau la putere). Sistemul de partide actual impune organizarea cât mai eficientă a partidelor, întrucât fiecare vot contează pentru a face diferenţa între locul I şi locul II.

Practic, principalele trei partide din România au şansa de a se moderniza, dezvolta, întări. Vor rata ocazia?