Bogdan Dima

La ceas de remaniere, când oficialităţile îşi pun cele mai bune costume şi se parfumează cu cele mai scumpe ape de şi din colonie pentru a depune jurământul în faţa Preşedintelui, m-am gândit şi eu, cu micuţul meu blog, să le aduc aminte cum arăta ţara pe vremea fanarioţilor. Nu de alta, dar să nu cumva, Doamne fereşte, din exces de zel, să se abată de la ce trebuie să îi facă guvernantul guvernatului.

În 1797, Alexandru Calflogu a scris Poezia morală, un text în care descria nenorocirile abătute asupra ţării. Citez un text din Ion C. Filliti în care ni se spune ce conţinea respectiva poezie:

“El compară Ţara Românească cu o vacă chioară, ce se lasă mulsă de oricine. Judecătorii se mituiesc. Domnul întăreşte sentinţe nedrepte. Dregătorii despoaie pe văduve şi orfani. Clerul este lipsit de cultură. Nu există prietenie fără interes. Linguşirea este mijlocul de a ajunge. Nimeni nu munceşte. Jocul de cărţi este principala distracţie. Se citesc cu pasiune numai romane franceze. Petrecerile se ţin lanţ. Creşterea copiilor este lăsată pe seama robilor. Luxul şi risipa prăpădesc averile şi zdruncină familiile. Ţăranul este prădat de dregători.” (Ion C. Filitti, Opere alese, Editura Eminescu: Bucureşti, 1985, pp. 76 – 77).